Efectul STRESULUI asupra SĂNĂTĂȚII

Ființa omenească funcționează în esență prin alternarea a două stări fundamentale ale psihicului, și anume: 1. starea de SIGURANȚĂ ȘI DEZVOLTARE 2. starea de PERICOL, botezată de specialiști și starea “Apără-te sau fugi” În primul caz, toate funcționează bine, cu condiția să asiguri organismului carburantul adecvat (hrana corectă). În cel de-al doilea caz însă, ce sa vezi?... Până și cele mai echilibrate diete nu mai dau rezultatele scontate! IATĂ EXPLICAȚIA: Subconștientul nostru nu poate deosebi pericolul modern de cel din vechime!

Adică?! Foarte simplu: Suma tuturor stimulilor intrați în creierul nostru “modern” și care constituie ceea ce numim noi "stres", ESTE RECEPTATĂ CA FIIND IDENTICĂ cu cea a unui PERICOL REAL, fizic: de exemplu, un leu foșnind în iarba preeriei, gata să sară pe tine!!! Diferența dintre situația cu leul și pericolele “moderne” (când la lucru te “amenință” un munte de sarcini de rezolvat, când te ia șeful la rost, când ești blocat în trafic, sau când medicul îți dă o veste proastă…) este că prima se rezolvă în maxim 30 de secunde (ori ai scăpat cu fuga, ori ai fost păpat! Huhhh…), pe când, în cazul stresului sau al conflictelor emoționale, STAREA DUREAZA ORE, ZILE, LUNI… sau chiar ani de zile... Veți spune: OK, are sens ce spui… și ce e cu asta?! Păi, foarte simplu: Suconștientul, nefăcând deosebirea, trimite în caz de pericol corpului EXACT ACELEAȘI COMENZI ca cele valabile pentru cazul leului din preerie ce stă să te pape, și anume: adrenalina sus, energia focalizată pe extremități (pentru efort muscular maxim), pe inimă+plămâni (pompare și oxigenare) și înspre creier (pentru a facilita reacții cât mai rapide). Toate astea te fac să dai randament maxim la job, ceea ce o fi pe placul șefului tău, dar e DEZASTRU pe termen mediu și lung pentru sănătatea ta! (E valabil și dacă ești propriul tău șef. Nu te amăgi... nu există exploatare mai cruntă decât a omului de către… el însuși.) Mai jos v-am adus o imagine, edificatoare pentru gradul de stimulare și alimentare cu oxigen/ nutrienți/ etc a diverselor organe, in prezența stresului. Roșu înseamna, desigur, mai intens alimentat și stimulat. Ce remarcați în imagine?... (Hei! Vedeți că asta va fi la examen, nu glumesc!!! …deci, atenție maximă!)

1. Energia e focalizată spre EXTREMITATI (în principal cele superioare) 2. Este supraalimentată INIMA si CREIERUL 3. Restul organismului e lasat pe regim de avarie, nemaifiind așadar prioritare: digestia  procesele enzimatice si asimilarea nutrientilor  metabolismul (atat anabolismul cat si catabolismul)  sistemul imunitar  functia reproductiva (libidoul)  rata de inlocuire a celulelor din tesuturi si organe (inclusiv in oase)  …etc …etc …etc Are logică; de ce ne-ar interesa digestia, de exemplu, când avem de scăpat de ditamai leul?! E adevarat! Câteva secunde de neglijat funcțiile metabolice și de focalizat toate resursele pe extremități, inimă și creier, chiar nu contează. Dar dacă secundele devin ore, zile sau ani...? Eeeiii, aici e problema! Stresul este o starea percepută de subconștient ca pericol real, care însă nu se mai termină!

Și, oricât clamăm avantajele randamentului dat când suntem tot timpul în priză, e bine să știți că ORICE ORGAN SUPRASOLICITAT va avea nevoie de cel puțin ACELASI TIMP PENTRU REFACERE, la fel cum ORGANELE SUBALIMENTATE au nevoie și ele de perioade semnificative de alimentare normală cu oxigen și nutrienți, pentru a reintra în parametri de funcționare. Ce e îngrijorător este că acea perioadă de refacere pare să nu mai vină niciodată... Si acum CONCENTRARE maximă, că spun ceva FOARTE DEȘTEPT și vreau să rețineți! 1. Care sunt cele mai SUPRASOLICITATE organe în caz de stres? RĂSPUNS: Creierul și inima! (uitați-vă pe imagine, nu inventez eu nimic!) 2. Care sunt cele mai NEGLIJATE organe în caz de stres? RĂSPUNS: Cele cu albastru, deci digestia și coloana vertebrală, da? . Și acum, întrebarea de 100 de puncte: Care sunt afecțiunile ce cauzeaza 80% din decesele datorate bolilor, în România?

RĂSPUNS: Atacul cerebral (creier suprasolicitat…), infarctul miocardic (inima suprasolicitată…), afecțiunile digestive (digestie neglijată în perioada de stres…) și cele datorate dereglării sistemului imunitar (inclusiv bolile autoimune, diverse forme de cancer, inclusiv leucemia – adică zona de digestie și măduva coloanei vertebrale, neglijate, cum se vede și în imagine). . De menționat că STRESUL PRELUNGIT duce fix la CONFLICT EMOȚIONAL, singura deosebire fiind că starea de “Apără-te sau fugi” din psihic se menține și după dispariția stimulilor care au declanșat-o. Asta se întâmplă din cauza unei intrări într-o buclă emoțională care se autoalimentează, datorită unei reacții psihice interne de autocombustie, dar nu intru acum în detalii...

Care este însă CONCLUZIA ? Ea e simplă și face exact legătura dintre metabolism și stress (sau conflict emoțional, whatever): . 1. Un nutriționist dedicat va căuta nu doar o dietă potrivită pentru tine, ci va încerca întotdeauna să identifice, înainte de toate, PROBLEMELE EMOȚIONALE care stau în spatele unui comportament alimentar defectuos. 2. Nutriționistul va identifica, perseverent, cu răbdare și înțelegere, sursele de stres, dar și rănile psihice mai pregnante venite din trecutul tău și va căuta să abordeze consilierea în mod plenar și multidisciplinar. 3. Dacă nutriționistul tău nu știe despre tine mai multe decât mama ta, sau decât partenerul tău de viață, probabil nu e cel potrivit pentru tine…

Așadar, caută-l pe acel nutriționist căruia îi pasă ÎN PRIMUL RÂND de TINE, și doar pe urmă de ceea ce mănânci!