top of page
Caută

MEDICAMENTE vs. NUTRIȚIE



1. – Statinele (sau medicamentele pentru scăderea colesterolului)


Statinele sunt o clasă de medicamente care scad lipidele din sânge prin inhibiția unei enzime care joacă un rol central în sinteza colesterolului. Mai precis, statinele scad forțat colesterolul produs de propriul nostru ficat – colesterol destinat însă constructiei noastre celulare și producției proprii de hormoni și care NU ar trebui împuținat...


Important însă pentru industriua farmaceutică (și pentru medicii care prescriu aceste pastile) este că statinele scad colesterolul din analize, ceea ce dă o aparență de rezolvare a hipercolesterolemiei (adică a valorilor de peste 200 mg/dL a colesterolului totla în sânge).


E adevărat că majoritatea bolilor cardivasculare sunt produse de ateroscleroză, rezultat al depunerilor de colesterol sub ultimul strat din vasele de sânge. La fel de adevărat este că aceste depuneri duc în timp la rigidizarea arterelor, îngroșarea sângelui sau chiar la blocarea fluxului de sânge spre țesuturi sau organe vitale (muschiul inimii, creier etc), ceea ce duce la evenimente grave de sănătate cum sunt infarcturile miocardice sau atacurile vascular-cerebrale.


Deasemenea, este constatat fără îndoială că depunerile de colesterol au loc accelerat la valori mai mari de 200mg/dL (colesterol total). Ce ignoră însă acest tratament este că DOAR COLESTEROLUL INTRODUS ÎN CORP PRIN HRANĂ se depune pe artere. Statinele, reducând doar colesterolul produs de ficatul nostru propriu, nu se ocupă de adevărata cauză ce produce ateromul, dând însă o falsă senzație de siguranță pacientului care vede că analizele intră din nou în intervalul de referință admis.


De fapt, scăderea producției proprii de colesterol are în timp efecte secundare total nedorite, întrucât ea lipsește organismul de chiar „cărămizile” pentru construcția celulară proprie. De aceea, în timp, de pe urma acestui tratament va suferi țesutul muscular, celulele nervoase (inclusiv memoria și puterea de concentrare) și producția hormonală, procesul de formare al ateromului nefiind nicidecum stopat. Dovadă e faptul că pacienții sub statine mor de regulă tot de infarct miocardic sau atac cerebral, fără a pune la socoteală că se situează automat în grupe mult superioare de risc pentru atrofii musculare, neuronale, Alzheimer, demență și alte boli degenerative (scrie în prospect, ce-i drept, deci nu poți comenta că n-ai știut...)

____________________________________

Altenativa propusă de nutriție este EXCLUDEREA COMPLETĂ DIN DIETĂ A TUTUROR ALIMENTELOR CE CONȚIN COLESTEROL.


Odată adoptată această excludere, în maxim 6 luni (!) valorile colesterolului total scad sub 150 mg/dL în mod natural și LDL scade sub 80 mg/dL. La aceste valori din analize, obținute FĂRĂ INTERVENȚIA STATINELOR, ficatul nostru continuă să producă tot colesterolul necesar unei bune funcționări a organismului nostru, fără a depune însă din acesta niciun miligram în artere.


Ba mai mult, ateromul existent anterior intră în remisie, lucru neegalat de niciun fel de tratament medical!


În aceste condiții este imposibilă formarea de aterom și ateroscleroză de novo, fiind astfel exclus cu desăvârșire decesul din cauza unui infarct miocardic sau a unui atac vascular-cerebral. Creierul și toate celelalte organe își vor păstra mai multă vreme vitalitatea și funcționaltatea, permițând o calitate a vieții la bătrânețe infinit superioară și activă. Astfel, prin nutriție se obține un efect de scădere reală și fără efecte secundare DOAR a acelui colesterol care produce ateroscleroză.


Mai mult, dieta are efecte dovedite de REMISIE a depunerilor deja formate, lucru neobținut până în prezent de niciun tratament medical.

____________________________________

2. – Anticoagulante (medicamente pentru subțierea sângelui)


Coagularea este o abilitate a sângelui de a crea un strat solid, de protecție, care oprește în mod natural sângerarea în cazul unei răniri sau a unei hemoragii. În acest context, oare administrarea de anticoagulante la cei suferinzi de boli cardiovasculare nu face să dispară această caracteristică de apărare a organismului la traume? Dacă da, nu este periculos să iei aceste medicamente “de subțiere a sângelui”? Și dacă este periculos, măcar au aceste tratamente un rol benefic în timp, vindecând afecțiunea?...


Nici vorbă.


Anticoagulantele – de la aspirina simplă până la medicamente mai complexe de acest tip (de regulă cenocumarolul, denumirile comerciale fiind Trombostop sau Sintrom) – inhibă pur și simplu sinteza de vitamina K în organism. Vitamina K este principalul component în activarea factorilor coagulării, medicina susținând că prin inhibarea acesteia, sângele va putea trece mai ușor prin arterele îngustate și rigidizate de ateroscleroză (vezi episodul precedent despre statine și depunerile de colesterol).


Ce nu vi se spune este însă că aceste medicamente NU VINDECĂ afecțiunea care îngustează vasele de sânge și NU VĂ PROTEJEAZĂ DE INFARCT SAU ATAC CEREBRAL. Oricât nu s-ar mai coagula sângele, el tot nu va mai trece de locul unde ateromul se rupe și produce blocarea completă a acelei artere.


Ba mai mult, chiar industria farmaceutică admite că numeroasele interacţiuni ale anticoagulantelor cu alte medicamente, sau cu diverse alimente, face ca dozarea să aibă prea multe variabile, astfel încât utilizarea pe termen lung este extrem de dificilă, prin urmare cu rezultate imprevizibile.


În plus, anticoagulantele nu fac sângele mai “subțire”, adică nu reduce în mod real vâscozitatea acestuia, ci doar împiedică formarea de cheaguri prin coagulare. La fel de “eficient” însă împiedică și vindecarea unor eventuale tăieturi sau a unei hemoragii, cei aflați sub un astfel de tratament putând suferi oricând pierderi masive de sânge tocmai din acest motiv. Este știut că, dacă utilizatorii acestor tratamente au de suferit o intervenție chirurgicală, anticoagulantele trebuie întrerupte cu cel puțin 3 zile înainte de operație.


Mai mult, inhibarea producției de vitamina K are ca urmare directă scăderea densității osoase (deci osteoporoză) și degenerarea celulară în general, pentru că vitamina K, alături de vitamina D, intervine nu doar în coagularea sângelui, ci și în remodelarea osoasă și în creșterea celulară de la nivelul sistemului nervos, al inimii, plămânilor, stomacului, rinichiului și cartilajelor. Așadar, deficitul de vitamină K e provocat artificial pentru o pretinsă “subțiere” a sângelui, dar poate determina hemoragii, epistaxis, echimoze, tulburări de coagulare, risc de fracturi și multe, multe altele. Unde dai și unde crapă!...

____________________________________

Altenativa propusă de nutriție este aceeași ca și cea din Episodul 1, și anume EXCLUDEREA COMPLETĂ DIN DIETĂ A TUTUROR ALIMENTELOR CE CONȚIN COLESTEROL.

Să vedem de ce:


Prin această dietă nu doar că vasele de sânge își recapătă diametrul și elasticitatea inițiale datorită remisiei stratului colesterol depus pe artere, ci se obține și efectul de “subțiere” a sângelui. De data asta însă în mod natural, printr-un proces foarte simplu:


Poate nu știați, dar ultimul strat din interiorul arterelor noastre este literalmente tapetat cu celule numite endoteliale (vezi imaginea 1). Acestea, prin forma și dispunerea lor specifică, nu au doar rol de a asigura elasticitatea vaselor de sânge, ci fiecare celulă are abilitatea miraculoasă de a produce… bule de gaz! Este vorba de monoxid de azot (pentru cunoscători - NO), care în amestec cu sângele îi schimbă acestuia cu adevărat vâscozitatea. Orice lichid amestecat cu un gaz va căpăta o văscozitate mai mică (similar cu apa de la robinet, care e mult mai fluidă dacă trece printr-o sită de aerare – vezi fig.2).


În concluzie, o dietă fără colesterol demontează depunerile de aterom care riscă să blocheze trecerea sângelui (fig. 3), dar permite și refacerea stratului endotelial sufocat de ateroscleroză. În acest fel, celulele endoteliale își reiau funcția de producere a monoxidului de azot, sângele devine mai fluid și formarea de cheaguri este practic imposibilă.


Astfel, prin nutriție devii protejat pe viață de infarct sau atac cerebral-vascular (AVC).

____________________________________

3. – Hipoglicemiantele (medicamente pentru diabet de tip 2)


Înainte de toate trebuie să știți că prea multă glucoză în sânge e ok doar în prima oră după mâncare. Daca valori peste 110-120mg/dL sunt însă menținute în sistemul cardiovascular timp îndelungat, acesta este un fenomen extrem de dăunător. Glucoza are efect de-a dreptul coroziv asupra vaselor de sânge, cele mai afectate fiind cele mai subțiri și fine vene și artere, așa-numitele vase capilare.


Organele cele mai mici și fine sunt alimentate de cele mai fragile vase de sânge. De aceea nervul optic, nefronii din rinichi sau extremitățile noastre (degetele de la mâini, sau de la picioare) au vase cu pereții cei mai înguști, așa-numite capilare, ușor de distrus și care cedează primele la coroziunea hiperglicemiei. De aceea bolnavii de diabet orbesc, au disfuncționalități renale sau fulgerături de durere insuportabile în picioare sau mâini (neuropatii). Următoarele atacate sunt vasele fine din creier și cele care alimentează miocardul (muschiul imimii) boala afectându-le uneori iremediabil.


Date fiind toate acestea, pare să aibă sens scăderea glicemiei din sânge la valori sub 110mg/dL cu orice preț, nu-i așa?


Răspunsul corect este: da, însă nu cu orice preț...

Dar haideți să vedem împreună care sunt soluțiile propuse de medicină și care de nutriție.


Medicina a constatat că majoritatea pacienților cu glicemia mare nu mai au abiltatea de a absorbi glucoza din sânge, chiar dacă comanda în acest sens e dată corect de insulina *).


La diabeticii de tip 2 s-a observat pentru că celulele au dezvoltat o stranie rezistență la pătrunderea glucozei în interiorul acestora... S-a mai constata însă și că dacă se crește cantitatea de insulină secretată de pancreasul pacienților, celulele primesc o comandă mai masivă în acest sens și, până la urmă, cedează și glucoza trece din sânge în celule.


Prin urmare, s-au inventat rapid medicamente care forțează pancreasul să producă mai multă insulină. Sună bine până aici, și problema pare rezolvată. Din păcate însă nu e deloc așa. Medicamentele pomenite mai sus suprasolicită celulele beta-pancreatice zilnic, ceea ce le stoarce de puteri și ele sfârșesc prin a îmbătrâni prematur și în final prin a muri.


În acest stadiu medicina spune așa:

Dacă pancreasul pacientului nu mai produce insulină (nu contează că asta s-a întâplat din cauza medicamentelor recomandate tot de noi...), hai acum să injectăm pacientului insulină din exterior, direct în sânge!


Asta îl face pe pacient insulinodependent, adică el nu va mai putea merge nici până în satul vecin fără dozele de insulină injectabilă la el. Acest tratament însă este extrem de greu de dozat, intervin supra- sau sub-dozaje periculoase și, în final, tatamentul oricum NU REZOLVĂ PROBLEMA, ci doar umblă la efect și prelungește de fapt agonia pacientului, nevindecând afecțiunea. Fără o schimbare fundamentală în dieta pacientului doza va crește progresiv, devenind la final imposibil de administrat.

____________________________________

Altenativa propusă de nutriție este ELIMINAREA BLOCAJELOR DIN INTERIORUL CELULELOR și implicit vindecarea diabetului de tip 2.

Iată cum:


În ultimii 20 de ani, nenumărate studii au explicat rezistența celulelor la comenzile date corect de insulina proprie (produsă de pancreas și eliberată de fiecare dată când crește concentrația de zahăr în sânge). Aceasta (rezistența) e dată de niște picături de grăsime DIN INTERIORUL CELULELOR, numite lipide intramiocelulare. În mod normal acestea trebuie să fie în număr rezonabil în celule, ca rezerve de energie, fără efecte nedorite. Însă dietele prea bogate în grăsimi aglomerează în timp, în celule, prea multe asemenea picături. Acele lipide, prea multe și neconsumate, blochează comunicarea dintre receptorii de insulină de pe suprafața celulelor și interiorul acestora, astfel că semnalul de hrănire nu mai ajunge în celule, mai exact la o enzimă din celulă responsabilă cu colectarea glucozei din sange (GLUT4).


Nutriția ultimelor decenii a constatat însă un lucru absolut remarcabil! Iată despre ce e vorba:


Dacă timp de 30 de zile caloriile din dieta date de grăsimi se mențin în medie sub 10% din totalul caloriilor recomandate acelui pacient, atunci celulele consumă FIX surplusul de lipide din interiorul lor și, ce să vezi, COMUNICAREA SE RESTABILEȘTE!


Pe scurt, 30 de zile de dietă strict hipolipidică vindecă în proprție de 100% insulinorezistența celulară.


Și dacă celulele beta-pancreatice nu au fost între timp complet distruse de medicația ce le-a forțat, deci dacă pacientul are șansa ca acestea să mai producă cantitățile normale de insulină, diabetul de tip 2 se vindecă complet, ca și cum afecțiunea n-ar fi existat niciodată!


Desigur, ideal ar fi ca diabetul tip 2 să se trateze ÎNAINTE de medicamente prin nutriție, încă din stadiul în care e doar hiperglicemie, ca să nu se ajungă niciodată la acele substanțe chimice de suprasolicitare a pancreasului, sau ulterior la insulină injectabilă. Atunci rezultatele ar fi garantate.


Și așa însă, după medicație orală și ani de insulinodependență, majoritatea pacienților mei cu diabet tip 2 au redus deja după primele 2 săptămâni de dietă dozele de medicație la jumătate, apoi la o treime, pentru ca la finalul celor 30 de zile să nu mai abă nevoie de medicația specifică.

_________

*) Articolul se referă doar la diabetul de tip 2. Diabetul de tip 1 este o afecțiune a sistemului imunitar care atacă propriul pancreas și care nu face obiectul unui tratament de nutriție specific. Majoritatea cazurilor de diabet sunt însă de tip 2, în care celulele beta-pancreatice situate în pancreas funcționează corecte care o aștepți.

____________________________________

4. – Chimioterapia / citostaticele (medicamente pentru cancer)


Chimioterapia este tehnica terapeutică ce consistă în administrarea unor substanțe chimice în scopul tratării cancerului. Medicina precizează că aceste tratamente pot opri sau încetini creșterea celulelor canceroase, tot ea recunoscând însă și că în acest proces pot fi afectate și celule sănătoase.


Conform unei statistici ample din 2004 (Morgan, Ward și Barton), contribuția chimioterapiei la supraviețuirea de 5 ani a fost estimată la 2,3% în Australia și 2,1% în SUA. Mai sugestiv, din 100 de persoane care fac chimioterapie, peste 5 ani mai sunt în viață cel mult 3.


Imaginați-vă o autostradă plină, cu 6 benzi pe sens, la oră de vărf, cu mașinile gonind practic bară la bară cu 130 la oră. Ei bine, dacă 100 de persoane traversează toate autostrada în fugă, garantat ajung 2 sau 3 pe cealaltă parte, nevătămate. Știind aceasta, oare ați trece voi pe-acolo? Sau v-ați trimite pe-acolo copilul la școală?... Și atunci, de ce este considerată aceasta o terapie?


Răspunsul e neiertător de simplu, și e compus din două părți:


1. În majoritatea cazurilor, o tumoare va scădea în dimensiuni sub influența chimioterapiei. Chiar dacă acest lucru nu elimină cancerul din organism, scăderea în dimensiune este considerată o reușită și contabilizată ca atare în statistici. Acest lucru se întâmplă pentru că citostaticele atacă cu predilecție celulele care se înmulțesc rapid, cele canceroase având de regulă cea mai rapidă rată de creștere din organism. Ce însă nu mai popularizează medicina cu aceeași vigoare este că tratamentele prin chimioterapie nu pot diferenția între celulele canceroase și celulele sănătoase, atacând la fel de agresiv și alte celule care se nasc și se divid cu aceeași viteză. Este vorba de globulele roșii, globulele albe și trombocitele, de celulele keratinoase ale părului și de celule care alcătuiesc membranele mucusului gurii, gâtului și ale sistemului digestiv. Acest lucru ne distruge complet (și adeseori iremediabil) atât sistemul imunitar, cât și cel digestiv. De aceea pentru cine a făcut deja chimioterapie este foarte dificil să mai lupte cu diverse infecții, mai ales că este afectată și abilitatea intestinului de a absorbi elementele benefice din nutriție. În plus, statisticile arată că după chimioterapie revenirea cancerului este doar o chestiune de timp, primele tumori reapărând în medie la 48 de luni după terminarea primului tratament.


2. Prescrierea de tratamente pacienților au adeseori și o componentă comercială. Industria farmaceutică recompensează cifrele de afaceri generate, prin urmare interesul general este orientat spre tratamente scumpe, indiferent de eficiența acestora, mai degrabă decât spre unele ieftine și eficiente, care însă nu ar îmbogăți pe nimeni. Printre alte mărturii în acest sens, citez din declarația laureatului Premiului Nobel pentru Medicină, Dr. Richard J. Roberts: „Am dovezi că industria farmaceutică este mai degrabă interesată să vă ia mai mulți bani, decât să vă vindece”. Declarații similare au făcut chimistul Shane Ellison și alți cercetători sau savanți renumiți, atât cu privire la chimioterapie cât și despre antibiotice, vaccinuri sau alte medicamente.

____________________________________

Altenativa propusă de nutriție este încercarea de a RESTABILISISTEMULUI IMUNITAR, dublată de O DIETĂ CARE SĂ PRIVEZE TUMORILE DE HRANĂ.

În cazurile mai avansate ale bolii, la aceasta se adaugă și atacarea tumorilor existente prin doze mari de vitamina C.


Iată cum:


1. Prin simpla alegere a alternativei de nutriție, organismul este ferit de atacul devastator al chimioterapiei asupra sistemului imunitar. Din punctul meu de vedere, acesta este deja un pas imens în direcția corectă. Subliniez că aceasta este părerea mea personală și nu o recomandare medicală.


2. Cu ajutorul unor suplimente alimentare 100% organice și multiplu certificate bio, se încearcă redarea baza de vitamine, minerale și fitonutrienți – condiția primordială pentru readucerea sistemului imunitar și al vitalității la cotele necesare obținerii unei șanse autentice pentru câștigarea acestei bătălii.


3. Alte suplimente alimentare (în special condimente specifice și uleiuri esențiale) vor asigura efecte analgezice, antiinflamatoare și antitumorale, penntru a sprijini nutriția.

.

4. Dieta va fi una strict hipocolesterolemiantă și hipometioininică, din care se elimină cu desăvârșire zahărul, constând în principal din alimente de origine vegetală, nerafinate, cât mai puțin prelucrate și cu un minim de uleiuri adăugate. Prin această dietă se țintește privarea tumorilor de sursele prin care ele pot apărea și crește, întrucât pentru apariția acestora au nevoie de un sistem imunitar slăbit și ineficient, iar pentru dezvoltare le trebuie un sistem vascular propriu, care nu poate fi construit fără aminoacidul esențial metionină în cantități existente doar în alimentele de origine animală.


5. Pentru tumorile existente - în special dacă dimensiunile acestora împiedică buna funcționare a unor organe vitale sau sunt compresive pe nervi, generând durere – pacienții mei sunt îndrumați spre intervenția chirurgicală, după care li se sugerează doze mari de vitamina C (administrată intravenos), întrucât aceasta generează în tumori cantități semnificative de H2O2 (apă oxigenată sau peroxid de hidrogen), toxice selectiv doar pentru celulele canceroase.

(Notă: Această din urmă recomandare nu este de nutriție, fiind însă fundamentată pe nenumărate studii existente în acest sens, pe care le pun la dispoziția pacienților mei. Aceștia urmează însă tratamentul cu vitamina C pe propria răspundere, în mod legal nutriționistul nefiind abilitat de a recomanda tratamente injectabile).


CONCLUZII:


În România mai sunt câțiva nutriționiști suficient de îndrăzneți și informați să recomande o asemenea dietă (de exemplu Camelia Pop Dietetician din Tg Mureș). Nu foarte mulți însă, pentru că implică o comunicare permanentă și neîntreruptă cu pacientul, pentru a regla din mers problemele diverse și multiple care pot apărea în această afecțiune. Această alternativă, chiar dacă nu garantează vindecarea cancerului în absolut toate cazurile, este o alternativă autentică la tratamentele clasice. Dieta se adresează CAUZELOR apariției și dezvoltării cancerului, nu doar dorinței de a reduce dimensiunile tumorilor, cu prețul sacrificării chiar a sănătății pacientului.


Din experiența proprie pot spune că cei care au aplicat toate recomandările mele întocmai și la timp sunt și acum în viață, la majoritatea boala intrând în remisie și unii putând fi la ora actuală declarați vindecați (chiar dacă medicina nu are această exprimare pentru cancer). Singurele cazuri unde lupta a fost sau este incertă sunt cele în care pacienții nu au putut, sau nu au vrut să urmeze cu strictețe și fără abateri recomandările primite.

____________________________________

5. – Antiinflamatoare (medicamente de combatere a inflamațiilor)


De la aspirina simplă până la medicamentele cu ibuprofen, naproxen sau diclofenac, antiinflamatoarele (steroidiene si nesteroidiene) sunt substanțe sub formă de pastile sau lichide (pentru admiistrare intramusculară sau intravenoasă) care reduc inflamatia (roseata, umflatura si durerea). Aceste produse blochează producerea anumitor substante din corp, generate ca răspuns la o agresiune a unor agenți distructivi (cum ar fi factori termici și chimici), a unor deteriorari fizice a unor țesuturi sau organe din cauza nealimentării corecte cu sânge (ischemie), a agentilor infectiosi, a interactiunilor dintre antigeni si anticorpi, sau din cauza altor procese biologice.


Nu neg eficiența acestor medicamente în cazurile acute, unde o infecție gravă pune în pericol iminent întreg organismul (când temperatura corpului depășește 41 grade Celsius, sau infecția este incompatibilă cu viața), însă recitind definiția antiinflamatoarelor de mai sus, puteți lesne observa că acestea diminuează chiar răspunsul natural al organismului la infecții. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene de exemplu, functioneaza prin blocarea prostaglandinelor. Prostaglandina este o substanta care sensibilizeaza terminatiile nervoase si care sporeste durerea în timpul inflamatiei, controlând in același timp și temperatura corpului (știut fiind că majoritatea microorganismelor agresive nu suportă temperaturi mai mari de 38 grade Celsius). Prin faptul ca blocheaza aceste efecte, antiinflamatoareloe nesteroidiene ajuta la calmarea durerii si scad febra pacientului, însă este acesta un lucru de dorit?


Inflamația este răspunsul natural protector al organismului la un traumatism, indiferent că este unul vizibil, sau este rezultatul mai multor traumatisme minuscule. Ea apare atunci când celulele albe din sânge luptă pentru a ne proteja de infecție, cum sunt cele cauzate de bacterii sau viruși. Inflamația poate să apară și atunci când corpul este lezat mecanic (de exemplu o întindere musculară). Inflamația acută este însă un răspuns imun normal care durează de obicei doar câteva zile și este, în mod normal, benefic pentru vindecare, deși este adesea însoțit de senzații neplăcute cum sunt mâncărimea sau durerea. Scopul său este acela de a localiza și elimina țesutul afectat, astfel încât organismul să poată începe procesul de vindecare.


Această abilitate naturală a sistemului nostru imunitar este suprimată violent de fiecare dată când apelăm la antiinflamatoare. De aceea răspunsul corect la o inflamație ar trebui să fie unul de menținere a aceastei stări (sau mai bine zis a acestui proces de vindecare), sprijinind între timp fundamentele imunității pentru un răspuns cât mai eficient.

____________________________________

De aceea, altenativa propusă de nutriție este o curățare locală a rănii (dacă ea nu este foarte profundă) cu apă oxigenată, dublată de un aport de alimente care să sprijine și să accelereze procesul natural de combatere a infecției. Pentru infecțiile necauzate de factori fizici externi (mecanici), dacă febra nu atinge valori peste 40 grade Celsius recomand să nu se utilizeze substanțe chimice care să împiedice fix lupta corpului împotriva acestor agresori.


Pentru sprijinirea preoceselor naturale antiinflamatoare, cel mai eficient pare să fie condimentul turmeric (curcuma), ce poate fi încapsulat și administrat oral în cantități mai mari decât se pot adăuga în mâncare. Curcumina este considerată un antiinflamator natural prin excelenta, un studiu publicat in revista Oncogene constatând că efectul antiinflamator al acesteia este similar cu cel al ibuprofenului sau aspirinei, fara insa a genera efectele secundare nedorite, prezente la produsele de sinteză.


Alt condiment cu efect antiinflamator este ghimbirul.


Alimente ideale în acest caz sunt varza, roșiile, țelina și anghinarea. Nu strică nici suplimentarea cu vitamina C (dar numai din surse naturale, care păstrează în pastilă molecula din care este extrasă).


O altă măsură importantă este reducerea din dietă (sau în mod ideal eliminarea) tuturor alimentelor care conțin colesterol, întrucât acestea nu doar produc o suprasolicitare a sistemului imunitar, dar au și un efect inflamator generalizat asupra sistemului cardiovascular.

247 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


bottom of page