ABORDAREA INTEGRATĂ A RINITEI ȘI URTICARIEI ALERGICE: De la tratamentul simptomatic la soluția nutrițională cauzală

Introducere

Alergiile reprezintă o problemă de sănătate publică în continuă creștere la nivel global, afectând între 15% și 30% din populația lumii sub diverse forme. Acestea au o prevalență mai mare în SUA, Europa și în aglomerările. Conform ”Cărții Albe privind Alergiile” (Pawankar et al., 2013)[1], prevalența afecțiunilor alergice crește dramatic la nivel mondial, atât în ​​țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare, ratele de astm variind de la 1% la 20%, rinita alergică de la 1% la 18% și alergiile cutanate de la 2% la 10%. Prevalența tot mai mare a alergiilor este în special de vizibilă la copii, care au fost cei mai afectați de această tendință în ultimele două decenii. Alergiile alimentare la copii s-au dublat între 2000 și 2018, în prezent cel puțin 1 din 13 copii din SUA fiind afectați, însă prevalența bolilor alergice la nivel mondial crește dramatic, atât în ​​țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare (Puerta Durango K, Chiesa Fuxench ZC, 2024)[2].

Fig.1 – Prevalența bolilor alergice 2024

Aceste boli includ cazurile acute grave, cum ar fi șocul anafilactic, însă încărcătura cea mai mare o au alergiile cronicizate cum sunt astmul, rinita, eczemele, urticaria și alte forme clinice de manifestare specifice alergiilor la insecte, medicamente, alimente, polen sau alte substanțe aflate în suspensie în aerul pe care îl respirăm. În ciuda acestor cifre alarmante, chiar și în țările dezvoltate îngrijirea pacienților cu boli alergice este fragmentată, preponderent simptomatică și departe de a fi ideală. Un studiu din Clinical Reviews in Allergy&Immunology subliniază că, deși s-au făcut progrese, "mecanismele moleculare care conduc la anafilaxie rămân incomplet înțelese" și că există încă "lacune semnificative în acest domeniu".

Cu toate că, din punct de vedere medical, cauzele alergiilor nu sunt nici acum pe deplin elucidate, există câțiva factori ce pot fi investigați. Schimbările climatice, de exemplu, prelungesc sezoanele de polen, exacerbând alergiile respiratorii. De asemenea, e de remarcat faptul că incidența alergiilor a crescut direct proporțional cu frecvența cu care consumăm alimente inexistente în natură, ceea ce poate fi o simplă contextualizare, dar cu siguranță e o direcție ce merită investigată mai aprofundat. Dintre acestea, rinita alergică și urticaria alergică sunt două dintre cele mai frecvente manifestări, având un impact semnificativ asupra calității vieții.

Rinita alergică, cunoscută popular ca "alergia la fân" (cu toate că între timp s-a descoperit adevăratul ”vinovat” ca fiind polenul), inflamează mucoasa nazală provocând strănut, prurit și congestie, în timp ce urticaria alergică se manifestă prin apariția de papule eritematoase, însoțite de mâncărime intensă.

Deși mecanismele imunologice diferă, ambele afecțiuni au la bază o reacție exagerată a sistemului imunitar la anumite substanțe din mediu sau din alimentație. Din lipsa posibilității de evitare a alergenilor de către persoanele afectate, abordarea terapeutică convențională s-a concentrat în principal pe gestionarea simptomelor, acesta fiind în fond un principiu respectat de medicină în toate afecțiunile, cronice sau acute (cu excepția anumitor intervenții chirurgicale și a tratamentelor antibiotice, antivirale și antiparazitare). Prezentul referat își propune să analizeze atât opțiunile de tratament medical disponibile, cât și o perspectivă nutrițională profundă, subliniind rolul dietei de excludere ca metodă identificare și eliminare a cauzei, oferind astfel o soluție pe termen lung, medicamentele având rolul esențial de a ține simptomele sub control pe parcursul acestui proces investigativ.

1.       Abordarea medicală convențională: Controlul simptomelor

Medicina convențională oferă instrumente eficiente pentru ameliorarea rapidă a simptomelor și prevenirea complicațiilor generate frecvent de alergii. Abordarea este graduală, pornind de la măsuri de evitare a alergenilor până la medicații și terapii complexe.

1.1.            Managementul nemedicamentos și măsurile de evitare

Primul pas în managementul medical al alergiilor, indiferent de natura lor, este identificarea și evitarea factorilor considerați declanșatori (cu toate că, în opinia mea, acestea sunt cauze secundare, după cum voi dezvolta la cap. 2).

Dieta de eliminare și reintroducere, standardul de aur în identificarea alergenilor alimentari, constă din trei faze:

-        Faza de eliminare (2-4 săptămâni), în care din se elimină complet toate alimentele suspectate a provoca reacții. O ameliorare semnificativă este un indiciu puternic că alimentele eliminate sunt implicate în declanșarea alergiilor.

-        Faza de reintroducere, pe parcursul căreia alimentele eliminate sunt reintroduse treptat în dietă, unul câte unul, la intervale de 3-4 zile. Reapariția simptomelor (de exemplu, o erupție de urticarie sau crize de strănut la câteva ore după consumul de grâu) confirmă acel ingredient ca fiind cauza declanșatoare a problemei )chiar dacă nu e cauză primară).

-        Faza de personalizare a dietei, prin construcția unui plan alimentar personalizat, din care sunt excluse pe termen lung ingredientele constatate ca alergeni în faza precedentă. Evident, este esențial ca această dietă să fie echilibrată și să asigure toți nutrienții necesari.

Cu toate că acești alergeni, repet, nu constituie cauza primară a bolii (întrucât cazul contrar ar presupune ca orice om, expus acelor factori, să dezvolte inevitabil reacții alergice), până se identifică și se elimină contextul declanșator profund, este recomandată câștigarea bătăliei cu inamicii aflați astăzi pe ”câmpul de luptă”, ca să zic așa. În acest fel, persoana afectată are prilejul unui respiro, al ușurării simptomelor, care permite ulterior identificarea corectă slăbiciunilor interne, adică a împrejurările holistice care permit percepția unor substanțe, în mod normal inofensive, ca fiind inamici. Acest lucru nu trebuie luat în glumă, întrucât reacțiile nejustificate de eliminare a alergenilor fiind declanșatoare de disconfort, boală și suferințe cronice sau, în cazuri extreme, chiar și deces.

Pentru rinita alergică, măsurile includ reducerea expunerii la polen (prin menținerea ferestrelor închise în sezonul de vârf și utilizarea filtrelor HEPA pentru purificarea aerului din locuință sau la locul de muncă), igienizarea profundă a locuinței pentru a combate acarienii (în special curățarea profesională a saltelelor) și efectuarea de clătiri nazale pentru eliminarea alergenilor depuși pe mucoasă cu soluție de apă sărată de cca. 2% apropiată de concentrația salină a apei mării (respectiv 1 linguriță rasă la 250 ml apă).

Pentru urticaria alergică se recomandă evitarea factorilor fizici declanșatori (căldură, frig, presiune), a alcoolului, a antiinflamatoarelor nesteroidiene și a opioidelor, a diverselor alimente sau a contactului cu acarieni, diverse specii de omide, plante, păsări sau animale, cu toate că în mod evident cauza reală este disfuncția sistemului imunitar, care a ”uitat” să mai facă diferența dintre o proteină inofensivă (polen, măr, alune etc) și un parazit.

1.2.             Tratamentul farmacologic

Când măsurile de evitare a factorilor externi nu sunt suficiente, sau (din motive obiective sau subiective) nu pot fi puse în aplicare, se recurge la medicație.

Antihistaminicele H1 reprezintă pilonul central al tratamentului simptomatic, atât în rinita alergică, cât și în urticarie, blocând receptorii histaminici, împiedicând astfel această substanță să producă simptomele specifice alergiei. Ele sunt în prezent utilizate mai rar din cauza efectelor secundare sedative și anticolinergice (provoacă somnolență, gură uscată, constipație, retenție de urină mai ales la bărbații cu prostată mărită și uscarea excesivă a mucoaselor).

Generația a doua de medicamente antihistaminice, mai recente, includ desloratadina, levocetirizina, bilastina, fexofenadina sau loratadina, ele fiind preferate datorită profilului lor de siguranță mai bun. Sunt nesedative (adică nu provoacă somnolență) și au o administrare relativ ușoară (o pastilă pe zi). În cazul urticariei cronice, ghidurile internaționale recomandă pentru această grupă de medicamente posibilitatea creșterii dozei de până la patru ori față de doza standard, evident sub supraveghere medicală.

În formele mai severe sau refractare sunt utilizați corticosteroizii (Prednison, Fluticazonă, Budesonidă, Mometazonă), hormoni de sinteză care intră în nucleul celulei și opresc producția de substanțe inflamatorii (inclusiv histamina, dar nu numai). Modul de administrare poate fi intranazală sau sistemic, recomandat însă pe termen limitat și în cazuri severe de urticarie acută care nu răspunde la antihistaminice, sau în exacerbări puternice ale rinitei.

Imunoterapia alergen-specifică reprezintă cea mai apropiată (si singura) modalitate terapeutică alopată, care are potențialul de a modifica cursul natural al bolii alergice. Administrată sublingual sau subcutanat, această terapie implică expunerea treptată la alergen, tocmai pentru a induce toleranța sistemului imunitar și diminuarea răspunsului disproporționat al acestuia.

2.       Abordarea nutrițională: Spre identificarea și eliminarea cauzei autentice

În timp ce tratamentul medical se concentrează pe efecte, abordarea nutrițională își propune să identifice cauza care a dus corpul în situația de a declanșa acest tip de reacții. Chiar și în cazul alergiilor care aparent nu sunt declanșate sau agravate de alimente, de regulă există un comportament alimentar sau de lifestyle care acționează ca factor declanșator direct. O apărare autentică, funcțională, fără ”greșeli de programare” sau ”linii de cod eronate”, poate fi asigurată doar de ceea ce eu numesc ”triada imunologică a primelor 1000 de zile”, respectiv trei condiții, în experiența cabinetului meu fundamentale pentru buna funcționare a sistemului imunitar:

I.                    O alimentație diversă, completă, protectivă și funcțională a mamei în timpul sarcinii, urmată de nașterea naturală. Procesul de ieșire a fătului prin colul uterin și vagin, inclusiv întâlnirea acestuia cu fecalele mamei (inevitabil în trecut la nașterile neprecedate de clisme), îl pune în contact cu microbiomul mamei, constituind astfel în ”semințele” viitorului microbiom intestinal al copilului, alături de pielea mamei (după naștere, când copilul este ținut în brațe).

II.                 Alăptarea la sân a copilului timp cât mai îndelungat (minim 2 ani). Laptele matern (care conține bacterii și, mai important, prebiotice care hrănesc aceste bacterii) este o condiție esențială pentru a buna funcționare a sistemului imunitar. Microbiomul trebuie privit ca o industrie de război, care aprovizionează întocmai și la timp ”frontul” cu echipamente, muniție și alte consumabile, dar unde ”muncitorii” trebuie la rândul lor ”hrăniți” pentru a putea asigura aceste fluxuri.

III.              Diversificarea dietei pentru copil și viitorul adult, din care să nu lipsească pre- și probioticele. Concret, asta înseamnă un comportament alimentar în care să predomine ingredientele de origine vegetală, bogate în fibre (hrana preferată a bacteriilor ”bune” din intestinul gros), cu inserții ocazionale de alimente cunoscute pentru conținutul lor de bacterii benefice (murăturile obținute prin fermentație lactică, sau borșul tradițional, ambele nepasteurizate).

 Triada de mai sus s-ar putea compara cu semănatul din agricultură, cu udarea și asigurarea îngrășămintelor naturale, cât și cu îngrijirea ulterioară a culturilor pe întreaga durată a vieții acestora, constituindu-se într-un sistem logistic perfect: condiții de inițiere bine ”finanțate” cu ingredientele inițiale (adică, crearea microbiomului la naștere), granițe clar stabilite și intacte (nu intră străini) și trupe bine aprovizionate.

Observație: 

 Unele clase de antibiotice (precum clindamicina) pot afecta microbiota pe termen atât de lung, încât unii cercetători consideră că recuperarea completă nu mai poate avea loc fără intervenție externă (concret: transplant fecal). Un antibiotic uzual (de exemplu: azitromicina) administrat 5 zile are nevoie de 6 luni pentru refacere. Ciprofloxacina (tratament tot de 5 zile) are nevoie de 12 luni.

 În concluzie, antibioticele nu doar "ucid bacteriile rele", ci reduc dramatic diversitatea microbiomului, uneori pe termen foarte lung sau permanent. De aceea tratamentele cu antibiotice ar trebui utilizate doar în caz de ultim resort, în special la copii, iar dacă sunt utilizate, după un tratament este esențială refacerea activă printr-o dietă bogată în fibre și probiotice fermentate, sau probiotice sub formă clisme sau supozitoare lichide care conțin un amestec concentrat de bacterii benefice (lactobacili, bifidobacterii) și se administrează rectal.

La acestea se mai adaugă însă, pe întreg parcursul vieții, și antrenamentul propriu zis al sistemului imunitar.

Dacă copilul nu întâlnește bacterii, fiind ținut în mediu exagerat de steril, el va dezvolta un sistem imunitar naiv, neantrenat, speriat de orice ”pocnitori”, care va intra în ”panică” la orice lucru nou. Să nu uităm, cum am pomenit mai sus, că la nașterile prin cezariană copilul nu întâlnește microbiomul mamei, ceea ce face ca sistemului imunitar să îi lipsesc atât modelele de ”prieteni”, cât și o compoziție corectă calitativ și cantitativ a bacteriilor intestinale. Pe de altă parte, neîntâlnind paraziți datorită (sau ”din cauza”) igienei moderne, ramura Th2 a sistemului nostru imunitar (care ar trebui să lupte împotriva acestora) nu are dușmani reali și se poate activa nejustificat.

Așadar, contactul cu diversitatea microbiană și cu antigenele inofensive este cel care antrenează sistemul imunitar să facă diferența dintre "prieten", "inamic" și "neutru".

De remarcat este faptul că, în absența unor daune permanente în punctele-cheie ale apărării corpului de asemenea agresiuni, sau disfuncții de absorbție digestivă și metabolică, majoritatea elementelor de funcționare și susținere ale sistemului imunitar pot fi accesate indiferent de vârstă, respectiv:

·        refacerea microbiomului prin consumul de probiotice (suplimente și ingrediente specifice – murături fermentate, borș etc),

·        hrănirea acestuia cu prebiotice naturale (fibre vegetale, minim 40-50g/zi),

·        contactul cât mai frecvent cu exteriorul,

·        o alimentație bogată în sunstanțe imunobodulatoare (alicină – din usturoi; curcumină – din turmeric; quercetină – flavonoid din ceapă, mere, capere; epigallocatechin gallate (EGCG) – din ceai verde; sulforafan – din broccoli și alte crucifere; beta-glucani – din ovăz, orz și ciuperci; vitamina C – din citrice, kiwi, ardei gras).

3.       Medicina și Nutriția – O alianță terapeutică

Punctul central al acestui referat este înțelegerea faptului că medicina și nutriția nu sunt opuse, ci complementare, având roluri diferite, dar ambele esențiale în managementul alergiilor. Dacă rolul medicinei este de a ține situația sub control, rolul nutriției este de a rezolva problema autentic și pe termen lung.

Atunci când o persoană suferă de simptome acute de rinită, urticarie sau orice altă simptomatologie alergică, calitatea vieții poate fi profund afectată. Antihistaminicele și corticosteroizii acționează rapid pentru a reduce inflamația, a calma mâncărimea și a permite pacientului să funcționeze normal. Acest confort este esențial pentru ca pacientul să aibă energia și răbdarea necesară pentru a investiga, împreună cu nutriționistul specializat în boli cronice, cauza profundă a problemei.  

Prin adoptarea unei diete de eliminare și reintroducere, pacientul identifică împreună cu alergologul exact alimentul declanșator și îl poate elimina din viața sa, dar soluția plenară constă în refacerea pe cât posibil a componentelor inițiale de funcționare a sistemului imunitar, de care pacientul a fost văduvit în trecut. Acest lucru a fost documentat în nenumărate lucrări științifice, cum sunt: ”Intervențiile nutriționale specifice și nespecifice sporesc dezvoltarea toleranței orale în cazul alergiilor alimentare” (Meijia Huang și colab., 2023)[3], sau ”Starea de sănătate a alergătorilor de anduranță vegetarieni și vegani, femei și bărbați, comparativ cu omnivorii - Rezultate ale studiului NURMI (Etapa 2)” (Wirnitzer K și colab., 2019)[4], studii în cohorte cum este ”Dietele vegetariene în Studiul Adventist privind Sănătatea 2: o trecere în revistă a rezultatelor inițiale publicate” (Michael J. Orlich și, Gary E. Fraser, 2014)[5].

4.      Concluzii

Rinita alergică și urticaria alergică sunt afecțiuni complexe, dar abordabile. Tratamentul medical modern oferă soluții sigure și eficiente pentru ameliorarea rapidă a simptomelor și prevenirea complicațiilor, permițând pacientului să își recapete confortul. În paralel însă, o abordare nutrițională riguroasă, centrată nu doar pe dieta de eliminare ci și pe intervenția dietetică și de lifestyle, centrată pe introducerea sau reintroducerea cât mai grabnică a elementelor de triadă imunologică enumerate la capitolul 2, oferă șansa înlăturării cauzei reale a răspunsului imunitar neadecvat.

Adevărata putere terapeutică constă în îmbinarea acestor două lumi: folosirea medicației specifice pentru a controla simptomele pe termen scurt și identificarea, cu ajutorul alergologului, a ingredientelor sau substanțelor declanșatoare, în timp ce nutriția lucrează în profunzime pentru a readuce imunitatea în parametrii de funcționare firești, oferind o soluție durabilă și o viață mai sănătoasă, eliberată de poverile alergiilor.

Arad, 06.03.2026

REFERINȚE

[1] Pawankar R, Canonica GW, Holgate ST, Lockey RF, Blaiss MS, editors. WAO White Book on Allergy: Update 2013. Milwaukee (WI): World Allergy Organization; 2013.

[2] Puerta Durango K, Chiesa Fuxench ZC. Global Burden of Atopic Dermatitis: Examining Disease Prevalence Across Pediatric and Adult Populations World-Wide. Dermatol Clin. 2024 Oct;42(4):519-525. doi: 10.1016/j.det.2024.05.004. Epub 2024 Jul 25. PMID: 39278705.

[3] Huang M, Shao H, Wang Z, Chen H, Li X. Specific and nonspecific nutritional interventions enhance the development of oral tolerance in food allergy. Crit Rev Food Sci Nutr. 2024;64(28):10303-10318. doi: 10.1080/10408398.2023.2222803. Epub 2023 Jun 14. PMID: 37313721.

[4] Wirnitzer K, Boldt P, Lechleitner C, Wirnitzer G, Leitzmann C, Rosemann T, Knechtle B. Health Status of Female and Male Vegetarian and Vegan Endurance Runners Compared to Omnivores-Results from the NURMI Study (Step 2). Nutrients. 2018 Dec 22;11(1):29. doi: 10.3390/nu11010029. PMID: 30583521; PMCID: PMC6356807.

[5] Orlich MJ, Fraser GE. Vegetarian diets in the Adventist Health Study 2: a review of initial published findings. Am J Clin Nutr. 2014 Jul;100 Suppl 1(1):353S-8S. doi: 10.3945/ajcn.113.071233. Epub 2014 Jun 4. PMID: 24898223; PMCID: PMC4144107.