Întreaga emisferă nordică răsuflă ușurată: A venit primăvara!
Asta înseamnă ca vara e după colț și, desigur, vom putea “face” suficientă vitamina D!
Așa o fi?... Și ce e, la urma urmei, atât de important la vitamina asta, de a intrat in vizorul tuturor, de la medici și nutriționiști până la lideri de partid?!
Să clarificăm asta din capul locului: vitamina D este cu adevarat foarte importantă. Atât de importantă, încât deficienţa de vitamina D nu înseamnă doar osteoporoză, ci multe alte boli grave, inclusiv cancer.
Asta însă ați mai auzit și în alte părți, deci acest articol nu s-ar putea lăuda cu cine știe ce dezvăluiri dacă v-ar face doar o listă de afecțiuni declanșate de carența de vitamina D.
V-aș mai putea și povesti cât de minunat se produce vitamina D prin simpla expunere la soare a pielii, sau luând suplimente alimentare din ulei de ficat de cod (ultima variantă nu ar întruni, totuși, voturile peștilor…).
Obiectivul acestui articol este însă cu totul altul.
Întrebarea fundamentală este următoarea:
DE CÂTĂ VITAMINA D AM AVEA NEVOIE?
Institutul Național pentru Sănătate al SUA e de părere că avem nevoie între 600-800 U.I./zi (echivalentul a 15-20 micrograme)[1].
Un studiu din 2012 însă, după ce constată că insuficiența de vitamina D afectează jumătate din populația globului, arată că - atunci când un adult în costum de baie este expus la o doza minima de radiatii UV (mai precis, nu mai mult decât să producă o ușoară roșeață la nivelul pielii la 24 de ore după expunere) - cantitatea de vitamina D produsă de organism este undeva între… 10.000 și 25.000 U.I.[2]
Adică de 25 de ori mai mult decât doza zilnică recomandată!
IATĂ UNDE AM VRUT SĂ AJUNG
Hainele sunt o invenție extrem de recentă în istoria speciei noastre. Se bănuiește că ele au fost adoptate de nevoie, odată cu migrația oamenilor din zona subtropicală spre zonele temperate. Cel mai vechi obiect de îmbrăcăminte dintr-un muzeu datează din urmă cu 5.000 de ani[3]. Asta corespunde și variantei Biblice a Istoriei, care marchează izgonirea din Rai a lui Adam și Eva în jurul aceleiași epoci.
Înainte de asta omul era despuiat, indiferent că vorbim de grădina Eden, sau de oricare altă zonă subtropicală de șes, de unde în mod unanim este acceptat și dovedit că ne tragem originea.
ASTA ÎNSEAMNĂ CĂ în mod natural, în mediul în care ne-am format ca specie, corpul nostru producea zilnic doze imense de vitamina D. Razele soarelui subtropical, atât directe cât și reflectate (chiar și stând la umbră), asigurau cantități zilnice cel puțin duble cu cele produse de omul nostru în costum de baie (pomenit în studiul din 2012).
Așadar e cât se poate de limpede că am fost “proiectați” pentru o doză zilnică de vitamina D mai mare, probabil de 20.000~50.000 U.I. (echivalentul a 750~1000 micrograme). La fel de limpede cum e faptul că în urmă cu peste 5.000 de ani am băut apă limpede și am respirat aer nepoluat.
DE CE ATUNCI MEDICII RECOMANDĂ ATÂT DE PUȚIN?
Pentru că studii arată care sunt nivelele de vitamina D la indivizii (încă) sănătoși, fără a demonstra că acele nivele sunt și cele cu adevărat necesare. Este ceea ce se numește o “concluzie prin asociere”, neavând pretenția că este una “determinativă”. Pe scurt, cercetătorii consideră că dacă un nivel al unei anume vitamine se află într-un individ sănătos, înseamnă că pentru atingerea ACELUI nivel trebuie conceputa doza zilnică recomandată.
Nu prea contează pentru ei că omul pur și simplu nu poate ajunge la niveluri periculoase ale vitaminei D prin expunerea la soare.
PERSONAL ÎNSĂ, AM MAI MARE ÎNCREDERE ÎN DUMNEZEU
Cred cu convingere că strămoșilor nostri nu le-a fost dată pe degeaba o capacitate de sinteză atât de mare a unei substanțe. Sunt convins că nu am fost concepuți defectuos. Sau crede cineva că, înainte de invenția hainelor, oamenii umblau cu toții intoxicați de prea multă vitamina D? Evident că nu.
Dovada este multitudinea de afecțiuni ale omului modern care, printre altele, își au originea și în carența de vitamina D.
ÎN CONCLUZIE
Dacă nu sunteți fericiții locuitori din Miami, insulele Bora-Bora sau Madacascar (sic!)… dar și acolo, doar dacă umblați toată ziulica pe-afară!... e bine să știți că ADEVĂRATA DOZA ZILNICĂ de vitamina D (necesară, nu doar recomandată) este de 20.000~50.000 U.I./zi (echivalentul a 750~1000 micrograme).
În final, ca nutriționist vă recomand să evitați suplimentarea cu vitamina D din alimente care conțin grăsimi sau colesterol. Pentru că este ca și cum ai scoate mirosul de ceapă cu usturoi, sau ca și cum ai trata durerea de cap printr-o lovitură de ciocan peste degetul mic de la picior.
Folosiți suplimente alimentare cu vitamina D obținută din drojdii nobile, în așa fel condiționate încât să păstreze intactă structura moleculei. În plus, e obligatoriu ca acestea să provină din surse certificate organic. Care sunt aceste suplimente și producătorii care țin cont de aceste cerințe, este o discuție care face însă obiectul altui articol.
________________________
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
________________________
[1] U.S. Department of Health & Human Services - National Institutes of Health, “Vitamin D - Fact Sheet for Health Professionals”, November 9, 2018
[2] Rathish Nair and Arun Maseeh, “Vitamin D: The “sunshine” vitamin”, 2012 Apr-Jun
[3] National Geographic, “The World’s Oldest Dress” - https://www.nationalgeographic.co.uk/history-and-civilisation/2017/11/worlds-oldest-dress