Demența și boala Alzheimer sunt printre cele mai chinuitoare boli degenerative.
Din păcate, cel mai bun răspuns la întrebarea “Ce e de făcut?” pe care ți-l va da un medic este poate ceva de genul: “Există acest medicament… El nu a demonstrat rezultate senzaționale, dar cu siguranță îți va oferi câteva luni în plus de luciditate.”
.
Începuturile mele în consiliere de nutriție au fost legate de oameni mai în vârstă. Din păcate, aceștia s-au dovedit cei mai receptivi la sfaturile mele. Poate pentru că au ajuns la mine după ce metodele clasice nu și-au mai făcut efectul, poate pentru că la unii le trecuse “glonțul pe lângă ureche” (avuseseră un infarct, unul sau mai multe bypass-uri sau stenturi montate, au avut deja un atac cerebral sau se tratau de ani de zile cu insulină și sănătatea lor nu se îmbunătățea, ci dimpotrivă?...), sau poate cu vârsta au ajuns pur și simplu să fie mai înțelepți. Nu știu exact, dar cred că asta este pur și simplu firea omului...
Cert este însă că lucrul cu cei mai în vârstă m-a ajutat să constat că există o legătură inseparabilă între Alzheimer și alte două boli cronice. Este vorba de diabet de tip II și ateroscleroză (depuneri de colesterol pe interiorul vaselor de sânge). Era ca si cum cei care au reusit cumva să nu moară de infarct, AVC sau complicații ale diabetului, erau candidați aproape siguri la Alzheimer! Și în special cei care au tratat nivelurile mari de colesterol cu statine, sau cei care aveau diabet de tip II de mai mult de 10 ani.
Asta m-a intrigat suficient de mult cât să caut studii și cercetări în acest sens. Și ce am găsit acolo, m-a lăsat pur și simplu fără cuvinte!
Prima informație a confirmat ceea ce observasem și eu initial, anume că există o corelare directă între cele trei afectiuni. Un documentar în mai multe serii făcut de BBC (“Living with Alzheimer”) arăta, printre altele, coincidența dintre cantitatea depozitelor de beta-amiloid din creier (cauza instalării bolii Alzheimer) și obezitate + rezistența la insulină. Documentarul nu o explica, ci doar constata această corelare (foto - poză făcută direct de pe televizor în timp ce rula emisiunea)
Mai târziu am învățat că diabetul și ateroscleroza acționează în primul rând asupra vaselor mici, aproape capilare, care aprovizionează cu sânge rețeaua fină a nefronilor din rinichi, cauzând disfuncții renale, sau cele care alimentează nervul optic, producând slăbirea vederii și în final orbirea la diabetici. Veți întreba ce legătură are asta cu Alzheimer, însă acela a fost momentul când am înțeles cu adevărat ce se petrece în creier! Atunci am înțeles de ce se acumulează la unii vârstnici acele depozite roz din creier și de ce de obicei în compania celor două afecțiuni anterioare.
La o persoană neafectată de diabet sau ateroscleroză, vasele extrem de fine din creier pot cu usurință absobi beta-amilodele. Ele sunt produse de toate celulele noastre, însă cea mai mare cantitate o produc astrocitele, care sunt celule ale creierului de mari dimensiuni, în formă de stea.
Dacă alimentarea (deci și eliberarea zonei de ”deșeuri”) funcționează corect, vasele capilare din creier nu au nicio problemă de a prelua beta-amiloidul și a-l neutraliza apoi la nivel hepatic. Însă când aceste vase fine de sânge sunt afectate de diabet și/ sau ateroscleroză, ele încetează în timp de a performa, astfel că acea proteină începe să se acumuleze în aglomerări de culoare roz în tot creierul, creând un proces inflamatoriu – crezut până în 2009 ireversibil – care blochează din ce în ce mai multe funcții cerebrale, până la afectarea centrelor vitale. (imagine)
Am spus “se credea până în 2009”, pentru că lucrurile s-au schimbat și voi reveni imediat asupra acestui aspect.
Așadar, ADEVĂRUL DESPRE ALZHEIMER este că declanșarea bolii NU ESTE O ÎNTÂMPLARE și NU ESTE PUR ȘI SIMPLU GHINION! (Asta ce explicația medicala ceea mai frecvent invocată...). Ea este determinată direct de slăbirea capacității vaselor de sânge din creier de a prelua beta-amilodul produs constant și în cantitățile cele mai mari în creier. Și această capacitate este legată direct de nivelul de ateroscleroză, sau de stadiul diabetului de tip II.
Cine recitește articolele mele despre colesterol și diabet de tip II, va ști că aceste două afecțiuni se pot nu doar preveni, ci în majoritatea cazurilor și vindeca, printr-o nutriție corect planificată. Puteți reciti articolele pe site-ul Noua Paradigma Alimentară aici: “Adevărul despre C O L E S T E R O L” și “Adevărul despre DIABETUL DE TIP II” – link: https://iuliuciupevaida7.wixsite.com/nouaparadigma/blog
Este nutriția pe care o recomand tuturor celor care doresc să evite boala Alzheimer.
În anul 2008, în Jurnalul pentru Stiințe Neurologice din SUA a apărut însă un studiu absolut revoluționar, alee cărui rezultate ar fi trebuit să țină luni întregi prima pagină în toate canalele de știri din lume. V-am captat atenția? Așadar:
Doze mari de nicotinamidă - denumită și B-3 - au VINDECAT pierderea memoriei legate de Alzheimer la șoareci!
(sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2008/11/081104180926.htm)
De atunci aceste studii au fost confirmate de nenumărate ori de alți cercetători, ultimul pe care l-am găsit fiind din februarie 2018, în care se confirmă că tratatmentul cu doze mari de nicotinamidă are ca rezultat, citez “mai puțină proteina în creier, mai putine daune în ADN si mai multă neuroplasticitate – adică, capacitatea creierului de a se "recabla" atunci când invață lucruri noi, stocheaza amintiri sau are diverse stricăciuni.”
(sursa: https://www.medicalnewstoday.com/articles/320879.php)
.
ÎN CONCLUZIE:
______________
Boala Alzheimer este, din punct de vedere medical, incurabilă.
Ea este însă PERFECT PREVENIBILĂ printr-o alimentație care împiedică apariția diabetului de tip II și a aterosclerozei.
Dacă ești în situația insa de a fi deja afectat de boală, pe lângă schimbarea nutriției ai nevoie de un tratament susținut cu doze mari de vitamina B3 (eu recomand și B12, dar discutăm altă dată acest aspect) în doze mari (peste 2000-3000 mcg/zi). Aceasta este singura metodă verificată științific, ce a demonstrat REMISIA bolii Alzheimer.
Este adevărat că studiile în această privință nu au trecut de fazele de testare pe animale, însă în condițiile în care supradozarea cu orice vitamină din complexul de B-uri nu prezintă nici un fel de pericole pentru sănătate, cu atât mai mult în absența oricărui tratament medical care să VINDECE boala Alzheimer, cele două combinate sunt singura cale corectă de prevenție si tratament (o nutriție adecvată și o suplimentare masivă și constantă cu B3 și B12).