Eu am mai prins vremurile când colegilor mei de grădiniță, sau de școală, li se dădea acasă ulei de pește la greu.
Pentru memorie, ziceau părinții!
Cam pe-atunci trebuie să fi apărut și bancul acela cu Bulă, care cică vine acasă entuziasmat și îi spune mamei:
- Mami, Mami, am învățat la școală că dacă iau ulei de pește o să fiu mai deștept!!!
La care mama spune, cu duioșie:
- Dragul mamii… de unde să luăm noi ditamai balenă?
Gluma-i glumă, până la urmă balena nici nu e pește… însă mitul carenței de omega 3 persistă din păcate până în ziua de astăzi, argumentul pentru consumul de pește fiind tocmai aportul de acizi eicosapentenoici (EPA) și docosahexenoici (DHA) din carnea acestor biete vietăți (denumiri mai fancy pentru omega 3 din pește).
Auzi mereu același lucru: o cantitate prea mică de omega 3 din organism (PREA MICĂ ÎN RAPORT CU CE?... vom afla imediat) provoacă o sumedenie de boli (de la cancer până la boli cardiovasculare și de la dizabilități mentale până la Alzheimer). Dar foarte rar (spre deloc) vei fi informat de medici sau farmacișt că – ce să vezi? – suplimentarea cu omega 3 nu reduce riscul de mortalitate cauzată de aceste boli (Rizos EC et al, 2012)[1], (MacLean CH et al, 2006) [2].
E posibil ca aceștia să fi terminat facultatea înainte de 2006? Poate asta e explicația…
Ce NU se mai spune sunt încă 3 adevăruri esențiale, și vă promit că în doar 30 de secunde veți ști tot ce e de știut despre aceste grăsimi, esențiale pentru funcționarea creierului și a sănătății noastre. Așadar:
1. Peștii nu produc ei însăși acesti acizi grași.
Sursele primare de acizi grași omega-3 sunt algele marine și fitoplanctonul, așadar să mănânci pește pentru omega 3 este ca si cum ai consuma carne de vită pentru vitamina B12 (B12 fiind produsă de o bacterie de la nivelul solului, ajungând în carne doar pentru că vita paște iarbă, sau primește furaje suplimentate cu… B12, desigur).
2. Sursa cea mai la îndemână de omega 3 nu este peștele,
ci plantele cu conținut ridicat de acid a-linolenic (o altă formă de omega 3), respectiv chia, salvie, cannabis, nucă, avocado, rapiță și soia (mâncate, nu fumate!).
3. Dar dacă v-aș spune că aveți suficient omega 3 în organism?
Poate mi-ați arăta analizele în care se vede că omega 3 e prea puțin ÎN RAPORT CU OMEGA 6 – și aici am ajuns la miezul problemei:
Importantă la omega 3 și 6 nu este
CANTITATEA,
ci
RAPORTUL ACESTORA
Raportul ar trebui să fie 1:2 – 1:5, în timp ce la noi el trece frecvent de 1:16! (Simopoulos AP, 2002)[3] Când vede așa grozăvie, ce credeți voi că îi este mai ușor unui medic:
1. Să vă analizeze dieta printr-o anchetă alimentară laborioasă și să vă lămurească la ce trebuie să renunțați, pentru a restabili raportul dintre omega 3 și omega 6?
...sau...
2. Să prescrie suplimente cu omega 3, în speranța restabilirii forțate a raportului considerat de referință, cu toate că asta nu rezolvă problema?
Ce trebuie să rețineți este motivul real pentru acest dezechilibrul care nu este cantitatea prea mică de omega 3, ci excesul de omega 6 din dieta românului (și nu numai). Omega 6 este din greu în toate alimentele de origine animală (carne de pasăre sau vită, ouă și lactate). Unde mai pui că toate acestea sunt de regulă gătite în (sau cu) uleiuri vegetale ieftine, care deasemenea abundă tot de... omega 6.
ÎN CONCLUZIE
Pentru a vă proteja de boli inflamatorii, boli cardiace și pentru a vă dezvolta creierul corect, soluția nu este suplimentarea cu omega 3, ci diminuarea drastică a aportului de omega 6.
Repet: soluția nu este suplimentarea cu omega 3, ci diminuarea drastică a aportului de omega 6.
Și nu uitați, ultima concluzie, de final: soluția nu este suplimentarea cu omega 3, ci diminuarea drastică a aportului de omega 6.