Înainte de toate, e bine să știți că nu există nici măcar un studiu care să suținuă teoria că anumite grupe de sânge ar permite o dietă diferită de celelalte, sau că grupele de sânge ar avea vreo influență în felul în care organismul meta- și anabolizează alimentele.
Există în schimb studii care infirmă acest lucru. Un exemplu este “Genotipul ABO, dieta ‘grupe sanguine’ și factorii de risc cardiometabolic” (Jingzhou Wang et al, 2014)[1], care concluzionează, citez: “concluziile au arătat ca asocierile observate au fost independente de grupele sanguine ABO și, prin urmare, concluziile nu susțin ipoteza dietelor diferite bazate pe grupele de sânge.”
Lăsând însă la o parte studiile, mi-am bazat cercetările personale pe o logică ceva mai simplă. Am pornit de la premisa că astfel de diete, bazate pe grupele de sânge, ar trebui – dacă și alte viețuitoare au grupe de sânge diferite – să fie valabile și în regnul animal. Cel puțin la mamifere.
Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că pisicile au 3 grupe de sânge, dar că există peste 13 grupe la lupi și câini și 8 la cai![2] Atunci m-am edificat pe deplin. Mi s-a părut chiar extrem de amuzant, imaginându-mi cum i-aș da unui cal niscaiva friptură, că așa cere grupa lui sanguină, sau o găleată de morcovi la anumiți lupi, cei cu o anume grupă de sânge…!
De unde a pornit această aberație?
Totul a început în 1996, când un anume Peter J D'Adamo a scris cartea “Eat Right 4 Your Type: The Individualized Blood Type Diet Solution”, în care a pretins că dietele recomandate de el sunt special concepute pentru diferitele grupuri de sânge, afirmând chiar că astfel se pot preveni boli cardiovasculare, diabetul, obezitatea și multe alte afecțiuni. Cu toate că dietele recomandate de D’Adamo nu au la bază nici un suport științific, cartea a fost tradusă în 65 de limbi și a fost vândută în peste 7 milioane de exemplare. Nu a contat nici că în 2014 cercetătorii de la Universitatea din Toronto (cum am arătat mai sus) au dovedit că teoria, care susține că necesitățile nutriționale ale unui individ variază în funcție de tipul de sânge, nu este validă…
De ce o asemenea teorie mai este pomenită și astăzi?
Răspunsul l-am primit tocmai de la un psiholog. Acesta mi-a spus că oricine scrie o carte care arată că o dependență e totuși benefică, sau măcar acceptabilă, se alege garantat cu un best-seller! Orice dependent caută cu înfrigurare o justificare “științifică” pentru adicțiile sale și acest lucru nu e deloc diferit când vine vorba de mâncarea nesănătoasă.
El mi-a adus aminte de dieta ketogenică, care mai este în vogă și astăzi, cu toate că au trecut 16 ani de când principalul ei promotor, Dr. Robert Coleman Atkins (la bază medic cardiolog!), a murit de… insuficiență cardiacă congestivă, atac de cord și hipertensiune arterială! Cu toate acestea, sunt nenumărate persoane care ar gira cu viața această dietă.
ÎN CONCLUZIE
Adevărul despre necesitățile nutriționale diferite în funcție de tipul de sânge sunt nu doar neadevărate, ci și periculoase. Ele au darul de a vă încuraja în dependența de alimente nesănătoase, pretinzând că cei cu grupa voastră de sânge pot sau nu prelucra altfel grăsimile, colesterolul sau purinele. Nimic mai departe de adevăr!
Omul, ca și specie, are o configurație anatomică ce permite tuturor doar un singur fel de dietă. Diferența în recomandările de nutriție o fac doar anumite afecțiuni, de regulă instalate tot din cauza unei alimentații nesănătoase, care impun uneori restricții sau suplimentări, tocmai pentru a compensa dezechilibrele nutriționale create de-a lungul vieții.
Oamenii sunt cu toții dotați inițial cu aceleași enzime, femenți și floră intestinală, elemente care nu depind în nici un fel de grupa de sânge, așadar acest tip de dietă este o pură învenție comercială.
____________________________________________________________
Referințe/ Bibliografie