Parcă vă și văd! Jumătate sunteți numai ochi PENTRU CĂ FUMAȚI, iar ceilalți abia așteptați să trimiteți articolul la o sumedenie de prieteni, cu care aveți mereu și mereu aceleași discuții nesfârșite despre nenorocitul ăsta de obicei. Mai ales că deja aveți un deget pe “share”, ca să trimiteți postarea FIX celui care v-a zis de mine și era atât de entuziasmat, cât de mult l-au ajutat articolele mele despre colesterol, diabet sau depresie, sau despre oricare altă afecțiune, dar care fumează ca un turc! N-o să poată zice chiar el că Noua Paradigmă Alimentară se înșeală și Iuliu zice prostii…
Înainte de asta însă, foarte pe scurt, câteva informații fără de care nu putem înțelege fenomenul (vă asigur că merită citite, pentru că ultima frază din articol vă poate schimba viața - însă pentru a avea efect e necesar să știți și asta):
Ce substanțe se eliberează din țigara clasică?
Întrucât țigările și țigaretele clasice sunt fabricate din tutun, care este o plantă, acestea sunt compuse din mii de substanțe, ca și orice organism viu. La acestea se adaugă structura hârtiei și a lipiciului utilizat în montarea țigaretelor, care la rândul lor provin tot din materii organice (hârtia este făcută din celuloza plantelor, lipiciurile sunt obținute tot din derivați de plante sau din diverse substanțe de sinteză). Prin urmare, este evident că si ARDEREA acestui ansamblu produce alte mii de substanțe, rezultate din combustia elementelor constituente enumerate anterior.
Așadar, în mai toate cercetările veți găsi următoarea formula:
4000 : 50 : 1
Adică, prin arderea unei țigări se vor produce 4000 de constituenți toxici, din care 50 sunt dovediți ca favorizând apariția cancerului și 1 este responsabil cu dependența de tutun.
Voi vorbi în cele ce urmează cât mai alert despre 3 dintre aceste substanțe și cum sunt ele legate de cancer
1. NICOTINA
Nicotina este cel mai puțin dăunător component din cele 4000, însă este exact cel care crează dependența.
Fără nicotină fumatul nu ar putea niciodată trece de prima încercare, rămânând doar o amintire caraghioasă a unei serii convulsive de tuse, lacrimi și senzație de sufocare. Nicotina face însă ca - deja de la primul fum - în tot organismul să se producă o vasodilatație nefirească, care într-o primă fază e percepută ca ceva relaxant și inedit.
După doar 20 de minute de la acest prim efect, când concentrația de nicotină în sânge scade și apoi dispare, vasele de sânge se strâng însă la loc (vasoconstricție); din păcate, ele se îngustează SUB diametrul avut înainte de efectul de dilatare dat de nicotină, ceea ce este perceput ca fiind neplăcut și dând ghes proaspătului fumător să mai aprindă o țigară, pentru a se “bucura” din nou de efectul dilatării. Așa începe spirala continuă de dilatare-vasoconstricție-din nou dilatare-șamd, care se constituie într-o dependență.
Ca fapt divers, cercetătorii au stabilit că reflexul de a fuma se fixează, în mod extrem de subversiv, exact pe centrul de comandă din creier rămas liber de pe urma înțărcării (e vorba despre centrul suptului), asta fiind explicația dificultății de a renunța la acest obicei, cu toate că dependența de nicotină este una mult mai moderată în comparație cu cea dată de drogurile mai puternice (heroina, cocaină etc).
2. GUDRODNUL (tarul)
Gudronul este un lichid gros, maroniu și urât mirositor, rezultat din condensarea fumului de țigară. El conține mii de substanțe toxice și are obiceiul de a se depune cel mai eficient pe alveolele pulmonare. Acestea sunt de fapt unitățile funcționale ale plămânilor, arătând ca niște mici discuri concave, înconjurate de vasele capilare de sânge. În timpul inspirației, aerul intră în alveole, oxigenul fiind transferat prin pereții alveolelor și capilare în sânge respectiv în globulele roșii, care duc oxigenul în tot organismul.
Fiecare plămân conține aproximativ 300 de milioane de alveole. Când acestea se îmbâcsesc de gudron, ele nu-și mai pot îndeplini funcția și fumătorului îi va scădea, încet dar sigur, capacitatea pulmonară.
Acest lucru face ca în organism să ajungă din ce în ce mai puțin oxigen, vital celulelor sănătoase DAR INUTIL CELOR CANCEROASE. Celulele canceroase nu utilizează pentru crearea de energie oxigen, ci utilizează un sistem mult mai rudimentar de respirație, bazat pe fermentarea glucozei, de aceea ele se simt excelent într-un mediu cu mai puțin oxigen. De aceea gudronul este primul factor favorizant în declanșarea cancerului la fumători, însă nu singurul, după cum vom vedea mai departe.
3. MONOXIDUL DE CARBON
Stiți ce este monoxidul de carbon?
Este acel gaz invizibil și fără miros, de care auziți însă la știrile de la ora 5, că îi sufocă pe cei care au în casă o centrala termică montată greșit, sau care invadează camera unde se află o teracotă cu coșul necurățat și îi ucide pe toți din acea încăpere.
Exact același gaz este inspirat zilnic de fumători, chiar dacă în cantități mai mici decât cele care ucid pe loc.
Monoxidul de carbon (produs al arderii tutunului, exact cum cel din teracotă e produsul arderii lemnelor) intră în plămâni și se leagă de componenta din sînge care ar trebui să ducă spre celule oxigenul proaspăt. Hemoglobina, având în spinare monoxid de carbon în loc de oxigen, știe însă doar că trebuie să livreze coletul la celule. Și chiar asta face! Iată cum nenumărate celule, în așteptarea oxigenului vital, primesc de la hemoglobină monoxid de carbon în loc de oxigen.
Dacă ați citit punctul 2 despre gudron știți deja ce celule sărbătoresc nestigherite acest fenomen, spre diferență de celelalte, care se sufocă și pier…
ÎN CONCLUZIE
Chiar dacă nicotina propriuzisă nu declanșează direct vreo afecțiune, nici o țigară clasică nu este lipsită de gudron și de monoxid de carbon.
Dar țigaretele “light”?
Cea mai mare capcană o constituie țigările care se laudă cu un conținut de nicotină mai scăzut, sau cele care afirmă că produc mai puține gudroane. Iată de ce:
1. Dacă o țigară are mai puțină nicotină, ea nu vă va proteja sănătatea. Dimpotrivă, datorită dependenței de nicotină fumătorul are tendința sa fumeze mai multe țigări “light” pe zi, ceea ce înseamnă mai mult gudron și mai mult monoxid de carbon, adică o șansă mai mare de a crea condiții ideale dezvoltării cancerului (printr-un mediu sărac în oxigen).
2. Dacă un producător specifică pe pachet că țigările sale au mai puțin gudron, alveolele voastre pulmonare sunt ceva mai protejate, însă asta înseamnă mai multe alveole pulmonare sănătoase și prin urmare disponibile să absoarbă mai eficient monoxidul de carbon din aceste țigări. Asta face ca monoxidul de carbon să ajungă practic mai rapid la celulele care așteaptă cu disperare… oxigen. Rețineți că monoxidul de carbon e un gaz, prin urmare el nu poate fi reținut de niciun fel de filtru, fiind prezent în aceeași cantitate în fiecare fum de țigară tras din orice marcă de țigări din lume.
Așadar, nu vă lăsați prinși în dependența de nicotină. Și dacă totuși ați făcut-o deja, nu o mai satisfaceți prin intermediul țigărilor clasice. Chiar dacă nicotina singură nu produce afecțiuni în organism, în cazul țigărilor clasice este exact calul troian prin care sunt strecurate în plămânii și în organismul vostru gudroanele și mai ales monoxidul de carbon. Acești inamici îi introduceți de bunăvoie în cetate și - țigară după țigară, zi după zi, an după an - ei vor cuceri cele mai intime redute de apărare ale corpului, lăsînd porțile larg deschise pentru cele mai grave boli cu care se poate confrunta o ființă.
Pentru un fumător, întrebarea nu este DACĂ, ci CÂND se va îmbolnăvi.
Te las acum cu un gând important, asupra căruia te rog din suflet să meditezi:
Dacă peste 8 ani, mergând la medic pentru o tuse rebelă, acesta îți dă vestea că ai cancer… și să presupunem că medicul, cu ajutorul unui aparat care până atunci se va inventa, îți poate spune cu precizie data și ora la care ai aprins țigara care a “pus capac” și a declanșat această boală! Imaginează-te acolo, pe patul de spital, cu medicul care îți spune toate acestea.
Și el se uită pe acel aparat ultramodern și te anunță că o țigară anume, cea aprinsă exact în urma cu opt ani, aceea este țigara care a declanșat boala. Și, întâmplător, îți amintești brusc că a fost fix țigara pe care ai aprins-o după ce ai citit acest articol, de pe Noua Paradigmă Alimentară!
Ei bine, ajută-mă și imaginează-ți acest lucru, chiar acum.
Dacă ai reușit, ești pregătit pentru următoarea mea întrebare:
Oare dacă atunci, de pe patul de spital și cu medicul lângă tine, ai putea merge înapoi în timp, în urmă cu exact opt ani? Dacă ai putea face așa ceva, atunci te întreb:
Întors în timp și recitind această postare, după ce o termini, chiar acum - ai aprinde următoarea țigară?