Nu vom discuta aici despre nutriția sportivă. Alimentația în obținerea unor performanțe este o știință în sine și are alte obiective decât cele ale nutriționistului obișnuit.
Mai precis, nutriția de performanță urmărește obținerea unei forme fizice maxime a sportivului, pe când nutriția obișnuită urmărește sănătatea pacientului venit la consiliere, chiar dacă el practică sport de întreținere.
Așadar, cei care apelează la nutriționist se întâmplă adesea să meargă la sală, să practice un sport de câteva ori pe săptămână, să meargă din două în două zile la bazin, sau la alergat etc. Acestora le spun că MIȘCAREA NU-I TRANSFORMĂ ÎN SPORTIVI, așadar nutriția lor nu trebuie să fie una similară alergătorului care vrea să bată recordul olimpic. Asta însă nu înseamnă că nu trebuie să țină cont de faptul că merge la sală, sau la înot. Iată cum:
NUTRIȚIA PENTRU CEI CARE FAC
MISCARE DE ÎNTREȚINERE
Asa numesc eu mersul la sală sau alergatul – mișcare de întreținere. Unii o fac mai intensă, alții mai lejeră, la niciunul însă obiectivul nu e performanța sportivă, sau doborârea unui record. În acest caz, alimentația pentru “mersul la sală” va arăta în felul următor:
1. Alimentația obișnuită
Primul lucru pe care un nutriționist îl va aborda este alimentația obișnuită. El se va uita pe un set de analize, va calcula IMC, necesarul energetic și va face o mică anchetă alimentară. Apoi, nutriționistul va stabili dacă în general totul e ok și care e planul de nutriție recomandat, făcând însă în primă etapă abstracție de sală.
2. Alimentația suplimentară (pentru efort)
După clarificarea punctului unu (și nu înainte!), nutriționistul te va chestiona referitor la scopurile pe care ți le propui cu mișcarea: vrei doar să te tonifici, vrei să slăbești, sau vrei să crești masa musculară? În funcție de ce răspunzi, el va recomanda unele suplimentări sau eliminări în dieta din cursul zilei, dar mai ales va indica ce suplimente alimentare să consumi ÎNAINTE, ÎN TIMPUL și IMEDIAT DUPĂ EFORT.
Acestea vor compensa creatina, electroliții și proteinele pierdute. Aceste substanțe nu le poți lua din alimente suficient de repede și în concentrațiile necesare compensării de efort. În plus, în alimente ele sunt adeseori însoțite de grăsimi, colesterol, purine și alte substanțe, care fac mai mult rău decât bine.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste suplimente sunt:
(ele sunt discutate pe larg în articolul Adevarul despre SUPLIMENTELE NUTRITIVE)
A. Suplimentul trebuie să aibă substanțele provenite din molecula ce le conține in mod natural (să nu fie de sinteză);
B. Sursa de extracție să fie multiplu certificată organic;
C. În timpul extracției, prelucrării și condiționării (în tablete, prafuri etc) moleculele originale să își păstreze structura;
D. Suplimentele să nu conțină adaosuri de substanțe dăunătoare organismului (îndulcitorii, stabilizatorii, agenții de afânare, conservanții ș.a. să nu producă efecte secundare).
Nutriționistul va indica cu exactitate care supliment și când se ia, explicând și de ce.
ÎN CONCLUZIE cred că nutriția, cu sau fără mișcare suplimentară, poate fi corect planificată doar cu ajutorul unui specialist. În cazul nutriției, el este atât autodidact (pasionat de domeniul său și mereu la curent cu ultimele noutăți), cât și cu pregătire academică în domeniu. Nu confundați niciodată nutriționistul cu medicul, sau cu antrenorul din sala de fitness, pentru că e ca și cum ați confunda artele marțiale cu bătaia de stradă, sau snooker cu biliard.